sâmbătă, 2 iulie 2011

doar mâinile şi ochii

mi-e inima
o-ntindere de zarpă
când mă destram
tu ştii
să mă apropii
să îmi brodezi
în faldurile serii
mirajele
şi cântecul
şi  plopii

îţi recunosc
doar mâinile
şi ochii
în fremătarea scurtă
dintre ape
când inima un sunet
stins pe clape
îţi reaprinde teii-n
floarea lămpii

şi mă cuprinzi
mi-e sufletul aproape
reînverzesc
pădurile şi ploaia
iar anii mei
mai lungi decât văpaia
au umbră nouă-n vraja
ce-i încape

departe în pădure
cântă plopii
mirajele ţin ploile
aproape
acordul
e o apă
stinsă-n pleoape
când ochii se aprind
în floarea lămpii

4 comentarii:

  1. când scrii, în sudul meu se face vară,
    reînverzesc în aiurare plopii,
    lumina-n flori și-n suflet se strecoară...
    îți recunosc și mâinile și ochii.

    nu va fi niciodată uitare...
    (sudul tău apropiat)

    RăspundețiȘtergere
  2. când mă citeşti, aproape e ninsoarea,
    zăpezile vor naşte păpădii,
    în sudul nostru chiar şi depărtarea
    a înflorit...simţeam că vei veni...

    mare bucurie mi-ai adus, Elena!
    te îmbrăţişez cu drag,

    RăspundețiȘtergere
  3. La mulți ani, draga mea Amelly!
    Să rămâi mereu frumoasă în toate, așa cum te știu!

    Cu drag și prețuire...

    RăspundețiȘtergere
  4. Îmbrăţişări de-april, de astă dată,
    cu toamnele aproape şi-ntre noi...

    Frumoasă surpriză mi-ai făcut, Elena,
    îţi mulţumesc!

    RăspundețiȘtergere